Sa incep cu inceputul...Am plecat de o saptamana din Romania pe la Severin. In prima zi (joi) am mers spre Zlatibor - o mica statiune montana din Serbia. Plimbarea pe marginea Dunarii a fost frumoasa. Am avut insa ceva emotii ca nu stiam daca vom putea plati cu card autostrada (in lipsa unor dinari sarbesti sau a catorva euroi), dar am reusit. Pe autostrada benzinariile aratau ca la noi, cele din partea anterioara de drum imi aduceau aminte de Macedonia. Ne-am oprit in primul oras si am scos ceva dinari de la un bancomat. In Zlatibor era minunat...parca era alta lume...Desi mi s-a parut cam ciudat ca aveam camera de hotel chiar langa receptie...mi-a disparut orice urma de indoiala cand am intrat in ea...Era o camera de hotel foarte chic si totul era aranjat cu mult bun gust. Piticii erau incatati! Ne-am instalat rapid si am fugit in fata vilei, unde era un parc pentru copii. Cam asa arata terasa!
Nu dupa mult timp niste acorduri faine au inceput sa se auda si o veverita mica si jucusa a inceput sa topaie fericita prin copacii de langa noi. Copiii erau in extaz!
Am coborat in centru pentru a manca ceva si pentru a vedea spectacolul folcloric ce urma sa inceapa. La promenada erau sute de oameni cu multi copii...unii dansau, altii alergau, altii se jucau, se plimbau cu hidrobicicleta pe lac...era o atmosfera de vacanta de vara. Parfumul pinilor si lumina lunii nu faceau decat sa accentueze starea de beatitudine din jur. Am mancat, ne-am uitat la spectacol, ne-am plimbat si am fugit la culcare extenuati.
Vineri...am pornit de dimineata..si bine am facut! Ne astepta un drum nu tocmai usor...Am pornit noi prin munti si vai relativ aglomerate si greu de parcurs cu viteza legala din Serbia (dar a trebuit sa respectam legea, ca nu-i de glumit aici cu asta). Ne-am mai oprit la cate un semafor si in varf de munte ne-am pomenit la iesire din Serbia...Nu arata deloc a vama asezarea aia...dar in fine...Trecem de sarbi si asteptam sa ajungem la vama din Muntenegru...Dupa ce trecem pe langa cele 30 de tiruri ce asteptau in soare sa treaca frontiera, ne intampina o tanti diperata sa-i platim cei 10 euro de la intrare in MN...Va dati seama ca noi aveam doar dinari...ea ca nu accepta, ca trebuie sa avem euro...bla, bla...Intr-un final i-am dat catva centi in plus si a luat si dinari. :)
Eram fericiti...tot admiram peisajul in stanga si in dreapta! Mergem ce mergem si ne oprim la o benzinarie...Acolo ne intalnim cu romani din Arad (prima si ultima oara in vacanta asta!)...Ei se grabeau sa prinda deschis nu stiu ce tunel de care noi tocmai trecusem...Ne-au spus ca are o pauza de 3 ore respectivul tunel, cand e inchis! Am reusit sa cumparam de la ei si ceva euro si am plecat spre mare.
Dupa ce am trecut prin zeci de tunele si canioane, am trecut rapid prin Podgorica si pe langa imensul lac Skadar, am ajuns la tunelul ce merge spre Bar...Am platit mandri cei 2,5 euro (eram in legalitate!). Am ajuns la Petrovac in jurul pranzului, si dupa ce am gasit hotelul si ne-am instalat am cautat un bancomat si ne-am dus la masa...Prima terasa racoroasa in care am intrat avea sa fie si preferata noastra. La Maslina am mancat Dorada si Fish soup, iar kinderii s-au imprietenit rapid cu chelnerul care ne-a adus mancarea, desi fiecare vorbea pe limba lui...Dupa o masa copioasa am pornit si noi catre plaja....Abia asteptam sa vad Lucice...ca-mi amintea putin de Skiathos. ME si C s-au bucurat enorm cand au redescoperit marea...am stat cateva ore pe plaja si seara ne-am bagat la culcare!
A doua zi - sambata - am mancat micul dejun la hotel si am pornit spre plaja zgomotoasa cu valuri mari si nisip rosu...plaja principala din Petrovac. Descrierea ii apartine lui C, care nu a fost prea impresionat! S-au jucat fericiti pe malul marii si in apa, iar cand soarele a inceput sa arda la 12 am plecat la hotel. Am mers la masa la o terasa langa hotel la fel de racoroasa ca Maslina - Pod Lozom. Dupa masa abia asteptam sa tragem un pui de somn, dar nu a fost chip! Asa ca ne-am urcat in masina si am mers catre Sv Stefani cu gandul sa-l vizitam...Dar am mers mai departe catre Budva, Tivat si apoi pe coasta pana in Kotor. Eli adormise in masina si nu am vrut sa o trezim. Am vizitat cetatea, ne-am cumparat suveniruri si ne-am oprit la o terasa pentru un desert.
Era seara si am decis sa mergem in Perast...un loc minunat de care cu siguranta o sa ne aducem aminte mult timp...
Atmosfera de vis din acest mic oras de coasta incarcat de istorie, in care toata lumea se cunoaste cu toata lumea si turistii se pot amesteca usoar cu localnicii pentru a petrece cateva ore de neuitat nu se poate descrie...se poate doar trai...
Cladiri superbe, oameni relaxati, taverne pe malul marii, pahare de vin la lumina lumanarii si marea...nimic din nebunia altor orase...doar muzica valurilor...
Ne-am luat o clatita cu ciocolata din piata si cu greu ne-am intors spre masina ca se facuse deja tarziu. Am fi ramas acolo o viata....
Drumul spre hotel a fost foarte lung...dupa tunel si dupa Tivat, a urmat Budva si mersul cu 5 km/h...:)...
Duminica ne-am trezit si dupa micul dejun am luat-o catre Lucice, lasand in urma plaja zgomotoasa! Soare, mare, tobogan, inghtata si distractie maxima!
