A bad day

Azi am avut o zi obisnuita. A fost greu sa ma trezesc, dar m-am simtit usurata ca a luat sfarsit uratul meu vis. Un adevarat cosmar!…Nici nu vreau sa-mi amintesc…Intr-un fel era normal sa am probleme asa mari in urma celor intamplate peste weekend si a celor ce se vor mai intampla…Prima parte a zilei a fost ok…un fel de rutina de weekend, urmand ritualul rasfat maxim la micul dejun pentru cei mici, joaca cu plastelina, vizionare motanel via Skype, etc…La pranz ne gandeam pe unde sa ne aciuim si noi sa primim ceva mai european si nu prea fast de mancare…Mi-am adus aminte ca in Yakima am ratat o cina la Olive Garden…Am aflat ca e din acelasi lant cu Homarul Rosu si am zis ca trebuie sa incercam…Stiu…Iar homar?! Promisesem ca nu mai mananc…asa mult ma intristase drama oamenilor, a caror zi de munca incepea cu o cautare a unui homar in America de Sud…si se putea incheia tragic…sau tot pe-acolo…Ne-am imbarcat toti 4 si am pornit-o catinel pe langa lac (Washington) spre Kirkland…caci acolo se afla cel mai apropiat restaurant din lantul cu pricina…Afara era soare…Probabil una dintre cele din urma zile insorite de toamna…25 de grade Celsius…In stanga lacul, cu Seattle pe fundal, in dreapta vilele frumoase si cochete…Ajunsi la restaurant ne desfatam fiecare dupa pofta inimii (salata, minestrone si lasagna, ceva homar cu paste si creveti, pizza si spaghetti)…Evident ca nu puteam rata desertul! Inghetata si tiramisu!...Da…specificul e italian…nu chiar vero…dar merge! Acu` sa nu fim nemultumiti ca ni se ia darul si ajungem la hamburger si corn dog. Doamne apara!…A fost fain si bine si am plecat satui spre malul lacului…Dupa

ce ne gasiram o parcare…langa Marsh Park…ne asezaram asijderea celorlalti doritori de soare sa ne saturam de lumina pan` la primavara…Mezina s-a facut comoda…dupa ce ca era desculta…si-a dat jos pantalonii si-a ramas in tricoul primit pomana de facut reclama la ziua dumneaei si o pereche de chiloti, pe care scria joi…Eu sper ca nu ii avea de-atunci pe dansa…Ce sa va spun? Mai sa plang ca ca nu mi-am luat costumul de baie ca sa ma bronzez…Toata lumea era la plimbare, maxim exaltata de soarele curtenitor…desi rar se intampla sa-l vedem la vremea asta! Am revenit acasa spre seara si am inceput sa ne pregatim de saptamana star a lu` big brother…Am selectam neste poze frumoase in timp ce cupiii se balaceau in apa plina de rate si alte jucarle de bebelusi…Am zis apoi sa dau o fuga pana la un nene sa ni le scoata la imprimanta la un magazin cunoscut pe plan local (Bartell Drugs). Asa ca am plecat singura pe drum, fara bum bum si fara casti pe cap…La colt zaresc o masina cu girofaruri…Mi s-a facut inima cat un purice…ma gandeam la ziua de vineri…din nou…Urata zi!...Mai fac ceva pasi sa cobor dealul si vad o doamna, care se lupta sa-l ridice pe sot de jos…parea ca alunecase si se lovise la un picior…Ma duc sa le ofer ajutorul, desi multi ar fi trecut nepasatori…Cred ca Dzeu nu m-a lasat sa trec pe acolo pur si simplu!…Conversatia lor m-a miscat profund! Domnul nu cred ca alunecase, ci era foarte speriat pentru ca nu mai avea putere sa se miste…Se gandea ca a facut infarct…Sotia era mai speriata de o mie de ori decat el, dar isi gasea puterea sa-l ajute si sa-l linisteasca, spunandu-i ca e doar o zi proasta si nimic mai mult! In privirea ei se citea parca aceasi suferinta si tristete…Parea ca au suferit de inima in acelasi timp! Doamna mi-a spus ca au mers la plimbare cu catelul si la intoarcere s-a intamplat grozavia…Eu m-am oferit sa chem pe cineva de la masina de urgenta, ce o zarisem …Mi-au spus ca nu doresc! In masina, statea cuminte un catel alb, solidar parca cu ei…Mi s-a parut uimitor cat de linistit/a era!...L-am observant abia cand domnul a reusit sa se aseze usor pe scaunul din dreapta…Am plecat de langa ei asa de tulburata de ganduri…Mi se parea ca am facut prea putin…Ma tot gandeam ca puteam sa trec fara sa-mi dau seama ca au nevoie de ajutor…Eram atat de ravasita!...M-am intors in cam 15 minute inapoi, dar nu mai era masina…Sper ca Dumnezeu sa-i aiba in paza si sa ii ocroteasca!…Si mai sper ca o sa prind si eu ziua, cand cineva o sa-mi spuna cu atata iubire in glas:” It`s just a bad day!”