A bad day

Azi am avut o zi obisnuita. A fost greu sa ma trezesc, dar m-am simtit usurata ca a luat sfarsit uratul meu vis. Un adevarat cosmar!…Nici nu vreau sa-mi amintesc…Intr-un fel era normal sa am probleme asa mari in urma celor intamplate peste weekend si a celor ce se vor mai intampla…Prima parte a zilei a fost ok…un fel de rutina de weekend, urmand ritualul rasfat maxim la micul dejun pentru cei mici, joaca cu plastelina, vizionare motanel via Skype, etc…La pranz ne gandeam pe unde sa ne aciuim si noi sa primim ceva mai european si nu prea fast de mancare…Mi-am adus aminte ca in Yakima am ratat o cina la Olive Garden…Am aflat ca e din acelasi lant cu Homarul Rosu si am zis ca trebuie sa incercam…Stiu…Iar homar?! Promisesem ca nu mai mananc…asa mult ma intristase drama oamenilor, a caror zi de munca incepea cu o cautare a unui homar in America de Sud…si se putea incheia tragic…sau tot pe-acolo…Ne-am imbarcat toti 4 si am pornit-o catinel pe langa lac (Washington) spre Kirkland…caci acolo se afla cel mai apropiat restaurant din lantul cu pricina…Afara era soare…Probabil una dintre cele din urma zile insorite de toamna…25 de grade Celsius…In stanga lacul, cu Seattle pe fundal, in dreapta vilele frumoase si cochete…Ajunsi la restaurant ne desfatam fiecare dupa pofta inimii (salata, minestrone si lasagna, ceva homar cu paste si creveti, pizza si spaghetti)…Evident ca nu puteam rata desertul! Inghetata si tiramisu!...Da…specificul e italian…nu chiar vero…dar merge! Acu` sa nu fim nemultumiti ca ni se ia darul si ajungem la hamburger si corn dog. Doamne apara!…A fost fain si bine si am plecat satui spre malul lacului…Dupa

ce ne gasiram o parcare…langa Marsh Park…ne asezaram asijderea celorlalti doritori de soare sa ne saturam de lumina pan` la primavara…Mezina s-a facut comoda…dupa ce ca era desculta…si-a dat jos pantalonii si-a ramas in tricoul primit pomana de facut reclama la ziua dumneaei si o pereche de chiloti, pe care scria joi…Eu sper ca nu ii avea de-atunci pe dansa…Ce sa va spun? Mai sa plang ca ca nu mi-am luat costumul de baie ca sa ma bronzez…Toata lumea era la plimbare, maxim exaltata de soarele curtenitor…desi rar se intampla sa-l vedem la vremea asta! Am revenit acasa spre seara si am inceput sa ne pregatim de saptamana star a lu` big brother…Am selectam neste poze frumoase in timp ce cupiii se balaceau in apa plina de rate si alte jucarle de bebelusi…Am zis apoi sa dau o fuga pana la un nene sa ni le scoata la imprimanta la un magazin cunoscut pe plan local (Bartell Drugs). Asa ca am plecat singura pe drum, fara bum bum si fara casti pe cap…La colt zaresc o masina cu girofaruri…Mi s-a facut inima cat un purice…ma gandeam la ziua de vineri…din nou…Urata zi!...Mai fac ceva pasi sa cobor dealul si vad o doamna, care se lupta sa-l ridice pe sot de jos…parea ca alunecase si se lovise la un picior…Ma duc sa le ofer ajutorul, desi multi ar fi trecut nepasatori…Cred ca Dzeu nu m-a lasat sa trec pe acolo pur si simplu!…Conversatia lor m-a miscat profund! Domnul nu cred ca alunecase, ci era foarte speriat pentru ca nu mai avea putere sa se miste…Se gandea ca a facut infarct…Sotia era mai speriata de o mie de ori decat el, dar isi gasea puterea sa-l ajute si sa-l linisteasca, spunandu-i ca e doar o zi proasta si nimic mai mult! In privirea ei se citea parca aceasi suferinta si tristete…Parea ca au suferit de inima in acelasi timp! Doamna mi-a spus ca au mers la plimbare cu catelul si la intoarcere s-a intamplat grozavia…Eu m-am oferit sa chem pe cineva de la masina de urgenta, ce o zarisem …Mi-au spus ca nu doresc! In masina, statea cuminte un catel alb, solidar parca cu ei…Mi s-a parut uimitor cat de linistit/a era!...L-am observant abia cand domnul a reusit sa se aseze usor pe scaunul din dreapta…Am plecat de langa ei asa de tulburata de ganduri…Mi se parea ca am facut prea putin…Ma tot gandeam ca puteam sa trec fara sa-mi dau seama ca au nevoie de ajutor…Eram atat de ravasita!...M-am intors in cam 15 minute inapoi, dar nu mai era masina…Sper ca Dumnezeu sa-i aiba in paza si sa ii ocroteasca!…Si mai sper ca o sa prind si eu ziua, cand cineva o sa-mi spuna cu atata iubire in glas:” It`s just a bad day!”

Barre

Azi am incercat ceva nou!...Barre, where ballet barre meets yoga and pilates!!! :) Inca uimita de faptul ca Eli se tine de clasele ei de balet si munceste atat de mult, fara sa mai am rabdare sa astept invitatia la o sala de sport din apropiere, am decis in 2 secunde sa incerc...Am cumparat vreo 3 sedinte si am inceput sa fac programari online...Prima tentativa! Next day...Busy!...Hmm hai sa ma pun pe wait list...sigur nu o sa gaseasca astia un loc...mai ales ca sunt a treia pe wait list...Mai butonez un pic si ma prind de faptul ca mi-ar trebui niste ciorapei care nu aluneca...Comand ciorapeii online si mai bajbai prin aplicatie...au ceva duminica ce se cheama Barre3 Foundations...Decid sa fac programare aici...Asa e normal sa incepi cu baza! Dar cum planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ...Azi dimineata constat ca asteptarea a luat sfarsit...S-a gasit un loc si pentru mine...Ups...N-am ciorapei, n-am cunostinte si n-am nici timp....dar trebuie sa merg!...Aruncai cupii in curtea scolii, fara condus de printese pan` la usa clasei, si imbratisai si promisiuni...si haida! Luai si sot din dotare sa-mi parcheze masina pe post de valet...si dai cu baletu` tati!...Fratele meu, dupa ora imi tremurau picereli de ziceai ca am dansat 2 ore pe melodia aia cu Tutti Frutti a lu` Micutu` Richard :)...Am scos masina din garaj dupa pauza lunga si 100 de miscari...Dar mi-a placut! :)...Data aviatoare poate am si sosete, si cunostinte, si chef... Si nerabdarea a luat sfarsit...M-au sunat si de la gym...mai am si acolo un antrenament maine!!! M-am garabit ca fata mare la maritat...si acum am 2 sali, 2 sporturi...Pe care sa-l aleg??? :(...Cred ca o sa le combin!

Conversatii

Astazi copiii mei au ales coloratul, dupa ce in celelalte zile s-au delectat cu plastelina sau jucandu-se in parc. Cristi a colorat initial 2 pestisori. A spus ca unul e fata si o cheama Eli si celalat e baiat. Guess who? :)...Urmatoarea opera a fost un pinguin, despre care se credea ca-i bufnita. La final, spre surprinderea mea, a decupat pinguinul si arata foarte bine cu noul "look"...Mi-am exprimat incantarea in legatura cu ideea lui, iar replica lui a fost: " Mami eu sunt artist!"...Nimic mai adevarat! :) Eli a colorat si ea...la fel de frumos (nici nu se poate altfel)...un ursulet, pestii lui Cristi in miniatura (prima tentativa de printare la rezolutie normala!) si ceva poza cu niste copii din diferite colturi ale lumii ( o fetita din Hawaii, un baiat din Franta, o fetita din Peru, un baiat din Germania, etc)...In timp ce ei desenau eu le-am desemnat pe Horia sa-mi inveseleasca un pic ziua cu melodia lui cu mare, iar Eli imi spune: "Mami, melodia asta ma danseaza!" :)...E asa haioasa exprimarea...mi-a adus aminte de "dance me to the end of love" al lui Cohen. Asa ca are mama 2 artisiti unul plastic si unul dansator! ;)